Parteneri

Articole Estetica dentara

Titan pentru implanturi dentare: este folosit intotdeauna cel care trebuie?
Esthetiq Magazine nr.15

Partea a II-a

Titanul (simbol Ti) este un metal lucios, gri-alb, non-magnetic şi este un element destul de comun în scoarţa terestră (locul 9 pentru abundență - 0,66% din cantitate), dar titanul nu este disponibil în natură, în forma elementară pură . Problema majoră a titanului este dificultatea de prelucrare în forme utilizabile. Acest lucru se datorează faptului că multe tehnici de prelucrare implică temperaturi ridicate. La temperaturi ridicate (peste 400 ° C), gazele prezente în aer încep să se dizolve și să difuzeze în structura titanului. Aceste gaze corodează metalul şi lasă o peliculă de oxid pe suprafaţa sa. Pentru a evita astfel de probleme, titanul trebuie să fie prelucrat în vid, sporind astfel costurile de fabricaţie.

Titanul are o structură cristalină care arată un comportament alotropic, adică o fază α, cu o structură de cristal hexagonal închis, până la temperatura de 882 ° C şi o fază ß , cu un corp cubic-centrat structurat, de la 882 ° C la temperatura de topire (1668 ° C). Comportamentul alotropic al titanului permite diverse modificări în microstructură, prin variaţii termo-mecanice de prelucrare, prin urmare, o gamă largă de proprietăţi şi aplicaţii pot fi oferite cu un număr minim de clase. Acest lucru este valabil mai ales pentru aliaje cu structura cristalină în două faze (α + ß). Titanul cel mai utilizat pe scară largă este un aliaj α + ß în implantologie este Ti-6Al-4V. Acest aliaj este bine cunoscut şi este, de asemenea, foarte tolerant la variaţii în cadrul operaţiunilor de fabricaţie. Ti-6Al-4V este cel mai frecvent utilizat atunci când este necesară o rezistență mai mare și este preferată plasticitatii.

Titanul demonstrează o rezistenţă ridicată la coroziune în timpul testelor în soluție salină fiziologic-simulată (soluţia lui Hank, 7.4pH, 37 ° C), printre toate celelalte aliaje folosite în prezent în implanturi chirurgicale. Datele potențiostatic colectate arată că, în simulat salin pur titanul tinde să îşi assume un "repaus" potenţial atingând o stare de echilibru.

Excelenta rezistență la coroziune a Titanului se datorează capacității sale de a reacţiona rapid cu oxigenul conţinut în mediul înconjurător (timp de reacţie de câteva microsecunde), formând un strat compact, subțire de dioxid de titan (formula TiO2), pe suprafața sa. Suprafeţe expuse de titan metalic pot exista numai în vid sau atmosferă protejată de gaz inert.

Titanul metal este întotdeauna acoperit cu un strat de oxid, care reprezintă o protecție aproape totală pentru o inerție chimică.

Reacţii tipice pentru formarea oxidului sunt: "Ti + O2 -> TiO2", în aer şi "Ti + 2 H2O -> TiO2 + 2 H2", în prezenţa apei. Titanul oxidat reacționează numai cu acid fluorhidric apos (HF) şi cu acid clorhidric concentrat (HCl) fierbinte.

Titanul nu pare să reacționeze cu alcalii.

Prin caracteristicile prezentate  mai sus titanul nu are nici un rol biologic. În interiorul corpului uman nu există procese biochimice sau reacţii care pot dizolva, forma compuşi şi metaboliza în consecinţă, Titanul. De exemplu, filmul de suprafață de dioxid de titan este factorul cel mai relevant pentru biocompatibilitatea titanului.

Două forme de cristale de oxid pot fi prezente pe suprafaţa implantului: - rutil, cu o formă de cristal prismatic care se formează în mod spontan pe suprafața metalică de titan când aceasta este expusă la aer. Acesta este un compus ceramic, biocompatibil complet bio-inert.

- anatasa, o formă de cristal octoedric realizat prin intermediul unor procese tehnologice. Anatasa este un compus ceramic, biocompatibil care prezintă proprietăţi bio-mimetice şi bio-active, deoarece:

- Acţionează în calitate de catalizator pentru unele reacții biochimice redox,

- Are capacități antibacteriene (placă-rezistent),

- Induce diferenţe morfologice în osteoblaste,

- Induce o mai mare proliferare de celule osoase pe suprafaţa sa.

Ambii oxizi sunt intrinseci incolori, dar - în funcţie de grosimea stratului de oxid - suprafaţa poate arăta o interferenţa birefringentă a gamei de culoare.

Quality Medical Clinic Srl © 2011 Termeni si conditii de utilizare
Hosted by Host4All.Ro