Parteneri

Articole Psihologie

Impactul psihologic al alopeciei
Esthetiq Magazine Nr. 8
Psih. Ramona Mihuţ

Problema calviţie este de mare interes, drept urmare există studii care au încercat să surprindă efectele alopeciei. Conform acestora, alopecia reprezintă o experienţă frustrantă pentru ambele sexe, efectele ei sunt mult mai problematice pentru femei. Acestea au raportat un mai mare stres socio-emoţional şi eforturi de a face faţă situaţiei. Dacă în jur de 1/4 din bărbaţi erau foarte supăraţi datorită problemelor de calviţie, 52% dintre femei şi-au exprimat un nivel înalt de nemulţumire. Aceste cercetări au revelat faptul că majoritatea femeilor cu alopecie aveau considerabile preocupări de anxietate, neputinţă, îngrijorare, cât şi sentimentul că erau neatrăgătoare: lupta pentru a face faţă stresului, căutarea informaţiilor şi a susţinerii sociale selective, lupta pentru a-şi controla gândurile negative şi emoţiile, vizavi de propria condiţie, încercarea de a-şi camufla pierderea părului prin coafare, angajarea în activităţi compensatorii pentru a încerca să-şi reabiliteze integritatea imaginii asupra propriului trup. Femeile cu alopecie sunt mai nefericite cu privire la starea lor si experimentează sentimente mai profund negative cu privire la părerea generală asupra propriului trup, prezintă anxietate socială, stimă de sine redusă, stare de bine psihologic redusă, mai puţin control şi satisfacţie asupra propriei vieţi.

De înteles este disconfortul psihologic care, în parte, motivează pacienţii să caute remedii efective împotriva alopeciei şi anxietăţii asociate. Aceşti pacienţi luptă pentru a face faţă propriei condiţii şi se tem că aceasta, cât şi acceptarea fizică a propriei persoane, se vor înrăutăţi.

Ei caută modalităţi pentru a stopa cursul procesului de pierdere a părului şi pentru restaurarea integrităţii imaginii sinelui. Medicii trebuie să-şi dea seama că efectele alopeciei se extind dincolo de parametrii fizici  ai căderii părului. După cum s-a observat pentru alte condiţii de alterare a aspectului fizic, reacţiile psihologice ale pacientului sunt mai puţin legate de reala pierdere a părului, cât de propria percepţie a pacientului asupra acestui fenomen. Chiar şi pierderi de păr la nivel minim pot induce considerabile reacţii emoţionale.

Motivele nerealiste şi aşteptările perfecţioniste pot determina nemulţumiri ale pacientului în ceea ce priveşte rezultatul tratamentului. De exemplu, motivaţiile externe, de factură socială (a-i mulţumi pe alţii, a obţine o slujbă sau o promovare, a găsi un partener) sunt mai puţin apte pentru a conduce la satisfacerea pacientului, decât motivaţiile interioare, referitoare la imaginea sinelui, legate de îmbunătăţirea propriului corp sau reducerea obsesiei legată de imaginea sa.

Aceştia folosesc diverse strategii defensive pentru a-şi masca nemulţumirile, “maschează” sub pălării, eşarfe sau petrec mult timp în faţa oglinzii aranjându-şi părul. sau evită anumite situaţii (ex. iluminat puternic la nivelul capului) sau activităţi (ex. înotul) ce ar putea evidenţia în societate problema lor. S-ar putea să încerce o compensare prin îmbunătăţirea altor aspecte ale înfăţişării lor. Pacienţii se plâng că pierderea părului le-a afectat în mod negativ înfăţişarea şi le-a distrus vieţile, aceştia pot fi depresivi sau pot suferi de o distorsionare a imaginii propriului corp mai severă şi incisivă decât nemulţumirea cauzată exclusiv de alopecie. Adevărul e că majoritatea pacienţilor şi-au însuşit tipare distorsionate în legatură cu gânduri, emoţii şi comportamente despre imaginea propriului trup. Schimbarea acestor tipare merită la fel de multă atenţie ca şi refacerea părului pacientului şi aceasta se poate face prin tehnici de optimizare a dezvoltării sentimentelor pozitive cu privire la propria înfăţişare.

Quality Medical Clinic Srl © 2011 Termeni si conditii de utilizare
Hosted by Host4All.Ro