Antiperspirantele
Esthetiq Magazine Nr. 7Transpiraţia sau sudoraţia este un proces natural şi foarte important pentru organismul uman, realizat de către glandele sudoripare aflate în piele. Rolul esenţial al sudoraţiei este acela de a asigura o temperatură constantă, de 37 grade Celsius, în interiorul organismului, aşa-numita homeostazie termică.
Prin eliminarea de apă la suprafaţa tegumentului aceasta se evaporă şi răceşte pielea, răcind totodată şi sângele care circulă prin piele.
Producerea de sudoare ( transpiraţie ) este permanentă şi se accentuează în condiţiile expunerii la căldură sau în cazul eforturilor fizice.Glandele sudoripare sunt de două tipuri: glande ecrine şi glande apocrine.
Glandele ecrine sunt prezente pe toată suprafaţa tegumentului, intră în funcţie din momentul naşterii şi produc permanent sudoarea obişnuită, formată în proporţie de 99% din apă cu urme de clorură de sodiu ( sarea ) şi mici cantităţi de uree.
Glandele apocrine sunt prezente numai în zonele axilare şi peri-genitale. Ele intră în funcţie doar începând cu perioada pubertăţii, fiind dependente de hormoni specifici, şi produc o sudoraţie formată aproximativ 90% din apă iar în rest, pe lângă clorura de sodiu conţine proteine diverse, colesterol şi lipide. Conţinutul în proteine conferă mirosul specific acestui tip de sudoare şi de asemenea o reacţie mai puţin acidă decât sudoraţia ecrină.
Pentru multe specii de mamifere, inclusiv pentru specia umană, proteinele sudoraţiei apocrine, prin mirosul specific, joacă sau au jucat în cazul omului rolul de feromoni sexuali, adică substanţe cu rolul de a atrage sexul opus.
Conţinutul în proteine şi reacţia mai puţin acidă favorizeză însă colonizarea cu bacterii a zonelor unde se produce sudoraţie apocrină. Bacteriile degradează proteinele prezente, cât şi parţial lipidele şi colesterolul, ceea ce conduce la apariţia unui miros dezagreabil.
În condiţiile actuale acest fapt este privit ca un lucru nedorit, de unde şi necesitatea de produse care să mascheze acest miros sau să reducă cantitativ sudoraţia.
Categoria de produse pur cosmetice numită deodorante au tocmai rolul de a masca mirosul neplăcut prin suprapunerea unui parfum perceput ca agreabil, însă nu reduc cantitatea de sudoare. Categoria de produse numite antiperspirante sunt dermato cosmetice deoarece conţin substanţe care reduc efectiv cantitatea de sudoare produsă, iar de la caz la caz şi un eventual parfum.
Antiperspirantele sunt utilizate preponderent în zonele axilare, dar apar situaţii în care creşte şi cantitatea de sudoare ecrină produsă, în special la nivelul mâinilor şi picioarelor, în afara oricărui stimul extern cum ar fi creşterea temperaturii sau efortul.
O sudoraţie excesivă palmo – plantară poartă numele de Hiperhidroză. În esenţă este o disfuncţie localizată a glandelor sudoripare ecrine indusă de stimuli nervoşi interni ( o funcţionare exagerat de intensă a aşa-numitului sistem nervos vegetativ al organismului ) pentru care încă nu avem o explicaţie suficientă.
La nivelul picioarelor sudoraţia excesivă favorizează infecţiile micotice în primul rând, precum şi o colonizare bacteriană anormal de intensă. De aici necesitatea utilizării de antiperspirante.
Toate produsele antiperspirante existente sub formă de creme, geluri sau loţiuni acţionează de fapt imperfect prin blocarea canalelor de excreţie a sudorii, fie ecrine, fie apocrine, la suprafaţa tegumentului. Practic, ele conţin fie clorhidrat de aluminiu, fie o combinaţie mai eficientă: clorhidrat de aluminiu, zirconiu şi glicerină (aşa-numitul ZAG)
Sudoarea relativ acidă neutralizează lent aceste săruri metalice alcaline (bazice). În cazul complexului ZAG prin interacţiune cu sudoraţia se formează un strat – tampon de tip gel care blochează temporar canalele sudoripare aflate în grosimea stratului cornos al epidermului.
Pentru ca acţiunea substanţelor antiperspirante amintite să fie prelungită la 12 ore ele sunt condiţionate sub formă de microcristale lichide într-o matrice de tip gel cu eliberare lentă.
A doua metodă antiperspirantă utilizează toxina botulinică sub formă de micro-injecţii în zonele afectate: axile, palme, plante. Această metodă este mult mai eficientă deoarece toxina botulinică blochează direct activitatea glandelor sudoripare, atât ecrine cât şi apocrine.
Menţionăm că în ciuda numelui oarecum agresiv de „ toxină botulinică” produsul este sigur, fără efecte adverse şi se utilizează în cantităţi extrem de mici.
După injectarea botulinică, secreţia sudorală se reduce foarte mult iar acest efect persistă timp de 3 luni până la 6 luni, după care este necesar a se relua procedura.
Din punct de vedere al costului, acesta este ceva mai ridicat, dar efectul antiperspirant este incomparabil mai bun şi utilizarea botulinei în hiperhidrozele axilare şi în special în cele palmo–plantare supărător de intense este la ora actuală cel mai folosit tratament în lume, pentru palme şi plante fiind singurul cu adevărat eficace.
