Articole Dermatologie & Dermatocosmetologie

Rozaceea sau acneea rozacee este o dermatoză cronică a feţei care imită o acnee vulgară dar se dezvoltă la adulţi, în general între 40 – 50 de ani, predominant la femei, în raport de 9:1 faţă de bărbaţi. În populaţie are o frecvenţă estimată de circa 0,5 – 1% , cel puţin în ţara noastră.
Cauzele care conduc la rozacee ( termenul corect este etiopatogenia sa ) sunt  controversate şi încă insuficient de bine cunoscute..Sunt implicate anomalii funcţionale ale vascularizaţiei cutanate faciale care predispun la o înroşire rapidă şi frecventă a feţei, chiar şi în lipsa unor emoţii puternice, tulburări digestive diverse care par a fi importante ( gastrite cronice, diskinezii bilio-duodenale, aşa-numita vezică biliară leneşă, constipaţia cronică de asemenea frecvent întâlnită, uneori colite cronice ).                            
În prezent se discută mult pe tema corelaţiei posibile cu  prezenţa helicobacter piloridis, bacteria care trăieşte în stomacul unor persoane şi se crede că este responsabilă de ulcerele gastrice sau gastritele cronice cu hiperaciditate, de, posibil, inducerea rozaceei şi rar de unele forme de urticarie.                                                          
Disfuncţiile endocrine legate de menopauză sunt un factor declanşator adesea, care permite manifestarea clinică a bolii, cu rezerva că o rozacee poate să apară şi la femei tinere, mult înainte de menopauză.        
Un factor agravant recunosut este prezenţa acarianului Demodex folliculorum în glandele sebacee ale feţei.Totuşi, acesta este prezent ca saprofit natural la circa o treime din populaţie fără a conduce la apariţia unei rozacei, astfel încât este privit tot ca un factor declanşator sau eventual agravant.Dacă este identificat prin examene de laborator ca prezent la o persoană cu rozacee, trebuie îndepărtat prin tratament local, tratament care este identic cu cel al scabiei, dar aplicat pe faţă şi nu pe corp.
Acarianul Demodex folliculorum prezent in glandele sebacee de pe fata
Manifestările clinice la femei umează de obicei trei stadii succesive.  
În primul stadiu se remarcă bufeuri vasomotorii pasagere ale feţei : eritem facial brusc instalat aparent fără motivaţie, favorizat de consumul de cafea sau alcool în cantităţi mici . Iniţial aceste bufee de roşeaţă a feţei sunt rare, în 2 – 5 ani devin tot mai frecvente şi prelungite la peste două ore.
În stadiul al doilea eritemul facial devine permanent şi se dezvoltă telangiectazii lineare pe faţă – acele liniuţe vasculare ramificate şi inestetice. Este aşa-numitul stadiu de cuperoză, în care faţa are permanent o culoarare rozată şi se vede clar reţeaua vasculară de telangiectazii. Culoarea roză a dat şi denumirea bolii.
În stadiul al treilea, cel mai frecvent observat, pe lângă aceste manifestări se adaugă o erupţie papulo-pustuloasă pe faţă identică cu cea din acneea vulgară. 
Lipsesc constant comedoanele iar de regulă tenul femeilor afectate este de tip uscat şi uşor iritabil, spre deosebire de tenul seboreic al celor care au o acnee obişnuită, eventual persistentă şi după vârsta de 30 de ani. Frecvent, adică în circa 30% din cazuri,  se evidenţiază Demodexul folliculorum amintit în pustule.    
În circa o treime din cazuri se mai asociază o conjunctivită cronică aseptică, adesea interpretată ca o boală diferită, asociată, dar care este una din manifestările clasice ale rozaceei şi se vindecă prin tratamentul general al acesteia.
În cazul bărbaţilor manifestările clinice încep direct cu stadiul al treilea, cu papulo-pustule, telangiectazii şi fondul rozat caracteristic al feţei.Uneori, la bărbaţi, aceste modificări se limitează doar la zona nasului.              
În situaţia în care erupţia rozacee este prezentă numai la nivelul nasului şi prezintă în plus o hipertrofie marcată a glandelor sebacee locale, ceea ce conferă nasului un aspect dismorf („borcănat”) vorbim despre Rinofima, o variantă de acnee rozacee întâlnită numai la sexul masculin.
Diagnosticul diferenţial se face cu acneea vulgară ( forma tardivă ), tuberculidele de tip acnitis, sarcoidoza, foliculitele banale ale feţei, rubeoza diabetică  şi lupusul eritematos cronic la debut, pentru ultimul cu atât mai mult cu cât şi acneea rozacee se agravează la expunerea solară ca şi lupusul. Desigur, aceste diagnostice alternative trebuie luate în considerare de medicul specialist şi nu de către pacient.
Tratamentul general  este obligatoriu, nu ne putem limita doar la diverse creme dermatologice sau cosmetice pentru a stăpâni boala. Acest tratament general constă din :  Metronidazol 500 mg/zi timp de 2 luni sau antibiotice din grupa ciclinelor (Tetraciclină, Doxiciclină, Minociclină ) sau antibiotice din grupa macrolidelor (claritromicina în primul rând , respectiv azitromicina ) în asociere obligatorie cu  un antimicotic, preferabil Nizoral.  
Ca tratament de rezervă este indicat isotretinoinul pe cale orală  timp de 6 săptămâni. 
Tratamentul local constă din topice cu Metronidazol gel sau creme anti-roşeaţă care conţin substanţe ce reduc eritemul şi formarea de noi telangiectazii.
Pentru rinofima se recomandă corectarea chirurgicală prin decorticarea nasului.
După o perioadă de tratament general şi local cuprinsă în general între 2 şi 4 luni, pustulele şi eritemul se reduc sau dispar complet, ceea ce rămâne fiind telangiectaziile vechi, vase sanguine dilatate definitiv.În acest moment propunem tratamentele cu laser sau IPL ( lumină intens pulsată ) pentru că sunt singurele tratamente eficiente pentru îndepărtarea reţelei vasculare reziduale de pe faţă, care rămâne întotdeauna ca o marcă extrem de inestetică a bolii numită rozacee.